Istoric
Azuga de astăzi, sau localitatea unde râurile Azuga şi Prahova se întâlnesc formând Valea Prahovei, s-a numit până în anul 1881 „Între Prahove”. Din acel an, odată cu deschiderea gării, s-a dat acestei localităţi numele de Azuga, după numele văii care poartă din timpuri străvechi acest nume. Din fosta potecă pentru caii haiducilor sau ai cărăuşilor, la iniţiativa lui Gh. Bibescu, s-a construit şoseaua pe care o cunoaştem astăzi, lucrare finisată în prima ei fază în 1847.
Fiind ultimul loc de popas înainte de trecerea pasului Predeal şi de acolo spre Braşov şi Transilvania, încă înainte de construirea şoselei existau în localitate mai multe hanuri. Parte din ele n-au supravieţuit. Sunt însă cunoscute, ca fiind întemeiate de multă vreme, cel pe care astăzi se găseşte Casa Silvicultorului şi un alt han, pe ale cărui ruine în 1902-1903 s-a ridicat biserica de azi, Sfânta Treime.
Alături de obştea de credincioşii ce se aflau atunci în satul Azuga şi au contribuit după umilele lor posibilităţi, un aport consistent la construirea bisericii l-a avut Casa Regală, astfel încât locaşul de cult a fost sfinţit în 1904 de episcopul Nifon Ploieşteanul. Biserica este construită în formă de cruce, cu două turle, având o mare rezistenţă şi stabilitate. Este zidită în interior din cărămidă, iar în exterior din piatră de râu. Turla cea mică de la intrare a servit şi drept clopotniţă, iar cea mare aşezată pe naos, a fost distrusă de bombardamentele din 1916, în Primul Război Mondial, fiind apoi refăcută în 1920.
În anul 1960 pictura a fost refăcută în întregime, de către pictorul Emil Ivănescu din Curtea de Argeş. Din păcate deşi executată în tehnică tradiţională fresco, pictura s-a măcinat repede, din cauza nisipului necorespunzător folosit, ce provenea de la fabrica de sticlă din apropiere. Astfel în 1982 s-a refăcut întreaga pictură în tehnica tempera grasă, de către pictorul ieromonah Rafael Popescu, de la mănăstirea Căldăruşani.
Fiind ultimul loc de popas înainte de trecerea pasului Predeal şi de acolo spre Braşov şi Transilvania, încă înainte de construirea şoselei existau în localitate mai multe hanuri. Parte din ele n-au supravieţuit. Sunt însă cunoscute, ca fiind întemeiate de multă vreme, cel pe care astăzi se găseşte Casa Silvicultorului şi un alt han, pe ale cărui ruine în 1902-1903 s-a ridicat biserica de azi, Sfânta Treime.
Alături de obştea de credincioşii ce se aflau atunci în satul Azuga şi au contribuit după umilele lor posibilităţi, un aport consistent la construirea bisericii l-a avut Casa Regală, astfel încât locaşul de cult a fost sfinţit în 1904 de episcopul Nifon Ploieşteanul. Biserica este construită în formă de cruce, cu două turle, având o mare rezistenţă şi stabilitate. Este zidită în interior din cărămidă, iar în exterior din piatră de râu. Turla cea mică de la intrare a servit şi drept clopotniţă, iar cea mare aşezată pe naos, a fost distrusă de bombardamentele din 1916, în Primul Război Mondial, fiind apoi refăcută în 1920.
În anul 1960 pictura a fost refăcută în întregime, de către pictorul Emil Ivănescu din Curtea de Argeş. Din păcate deşi executată în tehnică tradiţională fresco, pictura s-a măcinat repede, din cauza nisipului necorespunzător folosit, ce provenea de la fabrica de sticlă din apropiere. Astfel în 1982 s-a refăcut întreaga pictură în tehnica tempera grasă, de către pictorul ieromonah Rafael Popescu, de la mănăstirea Căldăruşani.
Fiind o ctitorie relativ nouă, biserica nu deţine obiecte de patrimoniu. În schimb, vitraliile reprezintă cea mai frumoasă şi interesantă parte a ei, acestea fiind opera unui mare meşter din Germania, comanda fiind făcută de Regele Carol I şi Regina Elisabeta în anul 1902. În faţa Bisericii se află monumentul eroilor din Războiul de Independenţă (1877-1878).
La început, pentru o scurtă perioadă de timp, biserica a fost deservită de preoţii călugări de la Schitul Predeal. Ulterior, între anii 1905-1942, aici a fost desemnat în slujire Pr. iconom stavrofor Dumitru Atanasiu, căruia i-a urmat, în perioada 1942-1968, Pr. iconom stavrofor Cornelie Brebenaru. La 1 august 1968, la parohia Sfânta Treime a fost numit Pr. Valeriu St. Dobrescu, iconom stavrofor, hirotonit diacon la acestă parohie încă din anul 1958, care activează şi în prezent, fiind îmbisericit după pensionare în anul 2009.
La început, pentru o scurtă perioadă de timp, biserica a fost deservită de preoţii călugări de la Schitul Predeal. Ulterior, între anii 1905-1942, aici a fost desemnat în slujire Pr. iconom stavrofor Dumitru Atanasiu, căruia i-a urmat, în perioada 1942-1968, Pr. iconom stavrofor Cornelie Brebenaru. La 1 august 1968, la parohia Sfânta Treime a fost numit Pr. Valeriu St. Dobrescu, iconom stavrofor, hirotonit diacon la acestă parohie încă din anul 1958, care activează şi în prezent, fiind îmbisericit după pensionare în anul 2009.
În prezent, oficiul parohial şi administrarea parohiei este preluată de Pr. Mihai Dobrescu.
După 1988 pot fi consemnate: montarea unei centrale termice, refacerea acoperişului, construirea unei noi clopotniţe şi a unei camere mortuare la parter etc. Curtea Bisericii este înconjurată de o grădină cu o suprafaţă de 1500 m2, amenajată ca parc, cu alei, gazon şi flori, care dau un aspect deosebit întregului ansamblu.
(https://www.protoieriacampina.ro/)
