Azuga de astăzi, sau localitatea unde râurile Azuga şi Prahova se întâlnesc formând Valea Prahovei, s-a numit până în anul 1881 „Între Prahove”. Din acel an, odată cu deschiderea gării, s-a dat acestei localităţi numele de Azuga, după numele văii care poartă din timpuri străvechi acest nume. Din fosta potecă pentru caii haiducilor sau ai cărăuşilor, la iniţiativa lui Gh. Bibescu, s-a construit şoseaua pe care o cunoaştem astăzi, lucrare finisată în prima ei fază în 1847.
Fiind ultimul loc de popas înainte de trecerea pasului Predeal şi de acolo spre Braşov şi Transilvania, încă înainte de construirea şoselei existau în localitate mai multe hanuri. Parte din ele n-au supravieţuit. Sunt însă cunoscute, ca fiind întemeiate de multă vreme, cel pe care astăzi se găseşte Casa Silvicultorului şi un alt han, pe ale cărui ruine în 1902-1903 s-a ridicat biserica de azi, Sfânta Treime.
Alături de obştea de credincioşii ce se aflau atunci în satul Azuga şi au contribuit după umilele lor posibilităţi, un aport consistent la construirea bisericii l-a avut Casa Regală, astfel încât locaşul de cult a fost sfinţit în 1904 de episcopul Nifon Ploieşteanul. Biserica este construită în formă de cruce, cu două turle, având o mare rezistenţă şi stabilitate. Este zidită în interior din cărămidă, iar în exterior din piatră de râu. Turla cea mică de la intrare a servit şi drept clopotniţă, iar cea mare aşezată pe naos, a fost distrusă de bombardamentele din 1916, în Primul Război Mondial, fiind apoi refăcută în 1920.
În anul 1960 pictura a fost refăcută în întregime, de către pictorul Emil Ivănescu din Curtea de Argeş. Din păcate deşi executată în tehnică tradiţională fresco, pictura s-a măcinat repede, din cauza nisipului necorespunzător folosit, ce provenea de la fabrica de sticlă din apropiere. Astfel în 1982 s-a refăcut întreaga pictură în tehnica tempera grasă, de către pictorul ieromonah Rafael Popescu, de la mănăstirea Căldăruşani.
